luni, 29 mai 2017

Grădina Botanică București - expoziția Florile Centenarului

  Dacă nu ați știut, Grădina Botanică București găzduiește destul de des diverse evenimente, precum activități tematice pentru copii și expoziții de fotografie și pictură. Fie că sunteți din București, fie că vă aflați doar în trecere și aveți câteva ceasuri ”de pierdut”, vă recomand să faceți o vizită -  cu toate neajunsurile, este un loc minunat, unde, dacă ai chef să te plimbi, să faci fotografii sau pur și simplu să te bucuri de soare, culori și parfumuri, ai toate condițiile. Cum zic, numai să vrei  
 Noi am ținut neapărat să vedem expoziția prilejuită de centenarul Constantin Dipșe (pentru cine nu știe, este un pictor român, elev al lui Camil Ressu - mai multe informații, aici ) și am fost absolut încântate de prezentarea în aer liber. Mă bucur că am reușit să ajungem, expoziția a putut fi vizitată în lunile aprilie și mai și practic a fost ultima strigare, căci numai mâine nu-i... iunie. 
 Iată un foarte scurt rezumat foto, iar dacă aveți drum zilele astea, intrați, n-o să vă pară rău, mai ales că biletul pentru vizita în exterior este 5 lei pentru adulți, 3 lei pentru elevi. 

  Dacă nu apucați să ajungeți, la toamnă, în septembrie, de ziua pictorului, înțeleg că Muzeul Satului București va găzdui o expoziție ce încheie Centenarul, prilej cu care vor fi expuse tablouri, materiale biografice și obiecte din atelierul pictorului, deci va mai fi un prilej...
  Noi ne vom întoarce, poate chiar în acest weekend, deoarece ne dorim să vizităm încă o dată Muzeul Botanic, în plus până pe data de 5 iunie este găzduită și expoziția ”Periplu ancestral”, în cadrul căreia sunt expuse lucrări ale studenților de la Universitatea de Artă București. A, să nu uit: zona cu trandafiri e mi-nu-na-tă!
Promit să revin cu impresii  

Dacă vreți să aflați mai multe informații, în timp util, puteți accesa pagina de facebook, din păcate e singura platformă validă a Grădinii Botanice București în acest moment. 




joi, 23 martie 2017

Sirop de păpădii

   Cu dulceața de toporași am demarat producția de conserve de anul ăsta, rămâne să vă povestesc...  Însă până atunci, iată cum se face siropul de păpădii, că tot vine sezonul păpădiilor și vor fi pe toate drumurile :) Este extrem de simplu și iese foarte bun, vă recomand să încercați! 

  
  Avem nevoie de: o farfurie adâncă (de supa) plină cu flori de păpădie (fără codițe), de preferat neprăfuite, netratate, nestropite (mie mi le aduce mama, de la noi din livadă, când vine de Paști sau le pune dimineața la pachet și după-amiaza ajung la mine), 1 l de apă, 1 kg zahar, o lămâie. 
  
    Se face așa: florile se aleg, se spală, se scurg în sită, se pun în apă rece, se dau în clocot, apoi se lasă să fiarbă cam 5 minute. Se lasă la răcit în oala cu capac până a doua zi, când se strecoară și se scurg (strângându-le ușor în pumn) - dacă este nevoie, lichidul se strecoară din nou, să nu rămână resturi de floare. La 1 l lichid se adaugă 1 kg zahar, se amestecă până se topește, apoi se pune la foc potrivit, luându-se spuma de câte ori este nevoie. Se fierbe până capătă consistența mierii lichide, nu mai mult, deoarece când se răcește, știți, se îngroașă prea tare. Când considerați că este aproape gata, se adaugă zeama de lămâie și se lasă pe foc încă 2-3 minute. În siropul de anul trecut, pe lângă zeamă, am pus felii subțiri de lămâie, sunt grozav de bune, sunt fan! :) După ce am oprit focul (în cazul meu toată afacerea a durat cam 20 de minute), se lasă siropul să se răcorească puțin, apoi se pune în sticle cu capac, curate și uscate și se depozitează în cămară.

Gata, așa arată siropul, iar când e diluat cu sifon sau apă are culoarea mierii și gust dulce-amărui, e foarte tonic, nu-i deloc leșinăcios. 

   Probabil anul ăsta nu voi face, mai am încă 3 sticle de anul trecut și sigur mai are și mama
în beci, dar am în proiect sirop de salcâm și de mentă, dulceață de iasomie, liliac și poate și de bujori. 
   Spor! :)
    



luni, 6 martie 2017

Operațiunea ”Mărțișorul”

 Recunosc, mi-au plăcut mereu mărțișoarele și nu atât să le port (deși fac și asta, dar în mod neconvențional, la mână, agățate de brățările permanente), cât mai ales să le meșteresc, pentru a fi oferite. În copilărie nu prea aveam ”materie primă”, era greu să personalizezi mărțișoarele, dar acum... numai chef și răbdare să ai, se pot face fel de fel de lucruri drăguțe, fără costuri mari - că până la urmă asta e ideea, să fie ceva original și să nu falimentezi după începutul lunii martie :) 
 Anul ăsta am continuat ideea de anul trecut, cu figurinele din fetru, gata tăiate, cărora le-am atașat ac de broșă sau sistem de prindere pentru chei (au ieșit niște broșe și niște brelocuri foarte drăguțe ce se pot purta permanent, nu numai cu șnurul alb-roșu atașat), iar pentru un proiect școlar, având ca temă reciclarea, am ajutat-o pe Ioana să facă mărțișoare din orice, iată ce a ieșit:
 Din comerț am folosit doar carton, pistol de lipit și fir, în rest avem așa: 1. semințe de dovleac, o bucățică de plastic și ambalaj de bomboane, 2. suportul de la o lumânare tip pastilă, 3. pânză de sac, crenguțe de cimbru și bucățele de pai de plastic pentru băuturi răcoritoare, 4. un pandantiv vechi dintr-o rășină sintetică, nasturi și fir de ață, 5. pietre de râu, fir de cânepă negru, ambalaj de bomboane, nasture, marker și acuarele, 6. formă de hârtie pentru brioșe și puțină lână, 7. piatră de râu și vopsea acrilică, 8. scobitori și carioca, 9. formă din hârtie pentru brioșe, fir de lână, scobitoare. După ce am adunat tot ce am socotit că ne-ar fi de folos și s-a încălzit pistolul cu lipici (cu care am lucrat eu), a durat mai puțin de o oră să le aducem în formă finală, iar costurile sunt infime.
  Preferatul meu este cel cu fata cu balon albastru, al ei, pentru că e mai serioasă și nu așa fistichie ca mine, este al doilea, din suportul de lumânare, să vedem dacă a avut succes cu ele, la școală, noi le-am meșterit cu plăcere și ne-am distrat  Din vasta mea colecție de mărțișoare primite de la Ioana sau de la alți copii, vă ofer cu drag fluturele colorat de ea cu degetele, în al doilea an de grădiniță <3
Primăvară frumoasă, cu mărțișoare aducătoare de noroc!

vineri, 13 ianuarie 2017

De colorat

 După cum știți, sunt pasionată de colorat, asta poate și pentru că nu am absolut deloc talent la desen, așa că am tot ce-mi trebuie pentru ”a presta” această relaxantă activitate :) A Uneori desenează Bubu și colorez eu, alteori prefer cărțile de colorat, am multe dar astea două sunt preferatele mele: prima este cumpărată recent, este absolut mi-nu-na-tă, cu planșe pline de detalii, ceea ce te solicită un pic la îndemânare și mai ales răbdare.
 Nu am apucat să colorez decât o pagină, pe care trebuie s-o mai finisez, căci n-am avut destulă știință în a folosi culorile acuarelabile, dar acum am testat și m-am dumirit cât de cât.
Cartea a apărut la Editura Corint și o puteți comanda chiar de aici, eu am cumpărat-o dintr-o librărie pentru că era înaintea Crăciunului, era nebunie cu livrările și nu am avut răbdare...   Singurul minus al cărții este faptul că planșele sunt față-verso, așa că nu poți detașa ce ai lucrat, să faci cadou, de exemplu, cum e la alte cărți, în rest hârtia e ok, se poate colora cu orice, de la creioane colorate, la creioane cerate, carioci sau vopsele.

 A doua carte despre care vreau să vă povestesc este deținută împreună cu Bubu - de fapt a a ei, dar dacă simt nevoia să mă exprim pot colora și eu  


 Este o carte apărută la Editura Publica, conține 119 planșe de colorat ce se pot detașa și înrăma. Foarte interesantă selecția, te provoacă să schimbi cum ai chef lucrări mai mult sau mai puțin celebre sau poate să încerci să desenezi tu ceva, plecând de la ideea unui artist. Aici a colorat Bubu, a folosit carioci, dar nu e o idee prea bună pentru că se cam văd pe partea cealaltă, deși hârtia e bunicică. Pentru siguranță, folosim un carton pus sub pagina de colorat. Minusul ar fi prețul un pic mai ridicat, dar ținând cont că sunt atât de multe planșe, merită.
 Pe pagina editurii nu mai e de găsit, dar este în librării și pe online peste tot, eu am cumpărat-o la începutul anului trecut, la o promoție, de pe Libris.

Sper că v-am stârnit interesul pentru aceste cărți și pentru colorat! Mai am ponturi despre suporturi grozave pe care se poate colora oriunde, dar până mă mobilizez să povestesc despre asta, spor la orice treburi artistice întreprindeți!;)

miercuri, 11 ianuarie 2017

Prieteni buni, de 8 ani

 La începutul lunii ianuarie, anul 2008, după niște evenimente, care m-au ținut pe drumuri, m-au solicitat printre altele și fizic, am luat hotărârea că îmi iau bocanci serioși, nu mai umblu în încălțăminte care alunecă, ia apă sau care se uzează după un sezon. Aparent treaba părea simplă, dar n-a fost așa, că am găsit greu mărime mică, tot ce era cât de cât rezonabil ca preț, nici vorbă de 36-le meu, ci de la 38 în sus...
În fine, după căutări, am ajuns în zona Armenească, la un magazin cu articole sportive, de unde mi-am cumpărat, cu un grămădoi de bani, mi s-a părut mie la vremea aia, bocancii aici de față - și când zic asta, mă refer la faptul că azi sunt încălțată cu ei și arată aproape ca atunci când i-am cumpărat. Cum frumoși n-au fost niciodată, singurul aspect care a suferit modificări în atâția ani de purtat, e faptul că parcă nu mai sunt chiar atât de impermeabili, pe ici-colo apa trece un pic de primul strat, se simte umezeala, dar nu ajunge în interior.
 Să ne-nțelegem, nu i-am purtat în condiții de dezastru natural, ci în fiecare iarnă în oraș și când a fost cazul să fie vreme rea sau am avut de umblat mult, i-am purtat și toamna și primăvara, pe noroi, la țară sau pe coclauri. Sunt marca Lytos și sunt cele mai bune încălțări cu care am mers vreodată. La primele ture cu ei, mi s-au părut un pic cam rigizi și pentru că nu am știut ce șosete să pun, m-au ros nițel, dar după ce m-am prins că trebuie o șosetă subțire, din bumbac și una lejeră din lână, fiindu-mi cu jumătate de număr mai mari, s-au rezolvat toate ”dramele”. Pot sta în ei și o zi întreagă, nu mă dor picioarele, nu simt spatele și nici articulațiile (aproape toate defecte, în cazul meu). Ca idee, anul trecut, când am avut o perioadă în care ieșeam din casă la 8 dimineața și mai intram la 21, cu drumuri pe jos și stat cu orele în picioare, am umblat numai cu ei, mai puțin într-o zi, când de lene să nu mă leg la șireturi, am pus cizmele, iar seara abia mă târam spre casă cu genunchiul praf și cu dureri în zona lombară.
 Ce vreau să zic, dacă merită investit în materie de haine, încălțăminte, nu merită decât în articole de felul acesta, care te țin ani și care fac toți banii. Să zicem că au costat 300 de lei, deși nu au costat atât, în 8 ani înseamnă că mai puțin de 40 de lei pe an, cam cât o pereche de papuci de casă :) N-o să renunț niciodată la ei, chiar dacă n-or să mai fie buni de iarnă, îi trec la anotimpuri mai blânde și tot îi port, am zis! <3
 La fel pot spune și despre  geaca minunată, Everest, pe care o port cam tot de atâția ani - a fost luată la reducere pentru că nu mai avea glugă și pentru că avea un mic defect pe mânecă, nu de mine, ci de o prietenă, pentru copilul care nu a vrut să o poarte decât un an pentru că era de un negru mat și nu era frumoasă. Eu am primit-o cadou, dar oricât ar fi costat, și-a scos înzecit banii. Nu o port decât când e foarte frig, nu că nu îmi place, o iubesc!, ci pentru că mor de cald în ea.
 Acestea fiind zise, nu mai dați banii pe toate tâmpeniile doar pentru aspect sau pentru că e sezonul reducerilor, ci căutați ceva cu adevărat util, de calitate și folositor pe termen lung.
 Bocanci ca ai mei se găsesc aici, loc de unde am luat și imaginea, dar ideal ar fi să probați sau să vă asigurați că puteți returna produsul dacă nu vi se potrivește.
 Pentru că am văzut multă lume îmbrăcată aiurea, pe ”urgia” asta, poate ar trebui să dezvolt subiectul și să vă povestesc de ce nu am eu probleme cu frigul, cum mă îmbrac, ce fac și mai ales ce nu fac, de mi se pare iarna un anotimp atât de frumos și sunt entuziasmată când masele se tânguiesc că e prăpăd. Dacă am vreme, revin asupra subiectului, până atunci, hai afară, la zăpadă! :D