joi, 29 mai 2014

(Re)citiri

”... O fi așa de simplu de zburat? Seripigari-ii, machikanaris-ii zboară în căpială. Dar ei au înțelepciune, fierturile, zeișorii sau drăcușorii îi ajută. Eu, ce am eu? Lucrurile care mi se povestesc și pe care le povestesc, atâta doar. Asta se pare că n-a făcut încă pe nimeni să zboare.
... Și deodată am văzut dedesubt caimanul îndepărtându-se, și râul, și noroiul, iar un vânt foarte puternic de-abia mă lăsa să respir. Iar eu eram acolo. Da, acolo sus, în aer. Așa pleca Tasurinchi, povestașul, zburând. Bâtlanul zbura, iar eu, agățat de gâtul lui, cu picioarele încolăcite pe picioarele lui, zburam cu el. Dedesubt se vedea pământul în revărsarea zorilor. Pretutindeni strălucea apa... Era mai frig ca niciodată. Să fi plecat de pe pământ? Asta trebuie să fie așadar Menkoripatsa, lumea norilor. Nu se vedea râul ei. Unde se afla oare Manaironchaari, cu ape de bumbac?
O fi adevărat că zbor? Bâtlanul o fi crescut ca să mă poată ține. Sau poate că eu oi fi devenit de mărimea unui șoarece. Cine știe cum oi fi... Am închis ochii, să nu mai văd cât de departe rămăsese pământul...”

Fragmentul face parte din Povestașul - Mario Vargas Llosa, cea mai minunată carte care s-a scris vreodată (am zis!), eu o recitesc pentru a... nu mai știu câta oară, v-o recomand!

Mary, cu drag!

marți, 27 mai 2014

Haina îl face pe om. Şase secole de istorie vestimentară

Vă spuneam sâmbătă că am fost la o expoziție foarte interesantă, iată despre ce este vorba: “Haina îl face pe om. Şase secole de istorie vestimentară.”
 În cadrul expoziției de la Muzeul Național de Istorie a României, aveți ocazia să vedeți ținute și accesorii purtate de diverse categorii sociale în perioada cuprinsă între sec. XV-XX.
 Am avut voie să fac fotografii (calitatea nu-i grozavă, știu, dar asta mi-a ieșit fără bliț și cu multe luminițe din toate vitrinele strălucitoare) așa că sper să vă stârnesc curiozitatea - acestea au fost piesele noastre preferate :)






 Bubu a fost încântată, mai ales că a putut să vadă și câteva ținute ale Reginei Maria, care i se pare un personaj absolut fabulos (e fan :)). Evident am revăzut si ”Tezaurul” și am aprofundat povestea Columnei - acum are mai multe date față de acum doi ani când nu i s-a părut cine știe ce... Amuzant, educativ, relaxant și prilej bun de a petrece timpul cu copilul fără să ajungi la faliment și fără să-ți faci nervii praf în aglomerație sau pe drumuri.

Expoziția este deschisă până pe 24 august, deci aveți vreme destulă să ajungeți, programul este de miercuri până duminică între orele 10-18, biletul pentru adulți costă 25 lei, iar pentru elevi și studenți 7 lei.

Să aveți o săptămână bună!

Mary, cu drag!

sâmbătă, 17 mai 2014

Biscuiți cu levănțică

Așa cum v-am promis zilele trecute, iată rețeta de biscuiți cu levănțică:

Ingrediente:
100 g unt
100 g zahăr
200 g făină
2 gălbenușuri 
2 linguri apă 
sare
flori de levănțică (găsiți în magazinele de mirodenii și condimente)
Se amestecă zahărul cu gălbenușurile, apoi se adaugă untul rece tăiat cubulețe, sarea, făina și apa și se continuă fărmântatul până se obține un aluat ușor sfărâmicios. La sfârșit se adaugă levănțica, se pune aluatul în folie și se lasă jumătate de oră la rece. 
Se întinde o foaie groasă cam de jumatate de cm și se fac forme de biscuiți (copiii sunt absolut încântați de etapa asta :)). Se pun în tava acoperită cu hârtie și se coc în cuptorul preîncălzit, cam 20 de min. sau până se rumenesc ușor (mă feresc să dau timp exact, cuptorul meu e asemenea unui furnal, duduie și când e la ”minim”, așa că nu știu niciodată care-i timpul la un cuptor normal, eu verific... ). 
Cam asta-i, sunt gata cât ai zice ”hocus-pocus”. La fel de repede sunt și gata de mâncat - așa se face că nu am apucat să fac o fotografie frumoasă, până am terminat de copt a doua tavă, prima era... ”dovedită” :)
Reedităm rețeta și la sfârșitul acesta de săptămână și sper, măcar acum, să apuc să fac fotografie cu farfuria plină.

Weekend vesel și colorat și poftă bună! :)
Mary, cu drag!


miercuri, 14 mai 2014

Am testat și recomand

 Astăzi o să vă povestesc despre niște produse cosmetice faine, pe care le testez de ceva vreme și de care sunt încântată. Sigur, unii veți spune, ”lasă, știm noi cum e cu postările astea despre una-alta, e publicitate, bla, bla...”. Ideea-i următoarea: am ocazia să încerc diverse cosmeticale, produse industrial sau manufacturate, și chiar o fac, dar nu vorbesc decât despre cele care mi se par extraordinare. Le recomand gândindu-mă că informațiile v-ar putea fi și vouă folositoare, precum și din considerentul că lucrurile bune, mai ales cele făcute în România, merită promovate. Intenționez chiar să permanentizez rubrica de recomandări, căci am ponturi și de altă natură decât „cosmetice” - mai știu mici producători de miere, de exemplu, de bijuterii, textile, ceramică și câte altele...
 Dar să vă spun despre produsele Naturale Handmade Cosmetics: sunt cosmetice în compoziția cărora intră doar ingrediente pe care le poți recunoaște fără a fi chimist, ca să zic așa, adică naturale (diverse unturi și uleiuri, ceară, pudră de alaun, bicarbonat de sodiu, propolis, uleiuri esențiale), făcute cu grijă, de o calitate deosebită. Am testat doar trei, dar am de gând să aprofundez, nu am absolut nimic de obiectat, de la etichetă și ambalaj, până la miros, consistență, eficiență și preț al produselor, așa că le-am trecut pe lista ”AȘA DA” :)
Primul produs testat a fost Crema contur ochi
și am devenit fan pe loc - este un bun anticearcăn, hidratează bine și se absoarbe ușor, nelăsând pielea încărcată. Recunosc, îmi place atât de tare încât nu o folosesc doar pentru ochi, ci și pentru față (având un ten destul de uscat și sensibil, mi se potrivește foarte bine). Deși este ambalată într-un borcănel mic și vă poate părea neeconomică, vă garantez că vă ajunge pentru o perioadă destul de lungă pentru că are în compoziție doar unturi, uleiuri și ceară, iar aceste ingrediente sunt eficiente într-o cantitate mică. Nu conține uleiuri esențiale care ar putea irita, așa că am folosit-o și pentru a rezolva niște mici probleme cu pielea uscată și iritată a Ioanei.
 Cel de-al doilea produs testat este Săpunul cu lavandă
- dacă nu sunteți alergici la uleiul esențial de lavandă și la propolis, o să vă placă sigur, face spumă fină, miroase discret și nu se înmoaie ca alte săpunuri, după ce intră în contact cu apa. Nu este colorat, nu arată spectaculos, dar este absolut minunat!
Ultimul din listă, în sensul că este cel mai nou produs pe care îl încerc, este Deodorantul solid
- la capitolul ăsta chestiunea-i clară încă de la început, dacă nu îmi place consistența la aplicare, nu mai apuc să testez dacă e eficient sau nu - nu suport deodorantele care lasă pielea unsuroasă sau cele cu miros puternic, ca să nu mai zic de cele care sunt sfărâmicioase... Acesta are miros proaspăt, își face treaba bine, nu irită pielea, la o primă impresie sunt mulțumită!

 Următoarele produse pe care vreau să le testez sunt un balsam de buze cu cafea (balsam de buze incolor care să-mi placă în afară de cel de la Neutrogena, nu am găsit) și un șampon solid - aici am o vastă experiență, am tot testat șampoane solide, am cu ce face comparație.

  Ar mai fi de spus că toate produsele sunt avizate conform cu legislația în vigoare, lucru important de care, din păcate, mulți consumatori nu țin cont când vine vorba despre produse manufacturate, cumpărând de pe orice tarabă sau cine știe din ce sursă... Zic să vă informați temeinic înainte de a cumpăra cosmetice, există riscul de a vă pricopsi cu alergii și iritații, dacă acestea nu sunt fabricate corect.

Întreaga gamă de produse Naturale Handmade Cosmetics este disponibilă in magazinul icosmetice.ro, spor la cumpărături!

 După-amiază de marți, 13, cu noroc! ;)

 Mary, cu drag!



sâmbătă, 10 mai 2014

Poveste cu o fereastră

 Îmi plac toate ferestrele! Cum văd o casă, mă uit întâi la ferestre, nu știu de ce, poate pentru că așa m-am obișnuit sau poate pentru că ferestrele seamănă cu ochii oamenilor... ;)
 Casa de la țară, de la Suceava,  are ferestre albe, din lemn - au rămas  așa cum au fost ele mereu, am evitat să le schimbăm pentru că-s deosebite și au personalitate (la fel e și ușa de la intrare, veche de câteva zeci de ani, pe care am recondiționat-o singură, acum ceva vreme, după ”manual” - am muncit vreo trei zile la ea, dar a ieșit minunată, o să vă povestesc....) Ziceam despre ferestre că-s albe, ei bine, cele mici, de la podul casei, sunt o nuanță de verde șters, nicicum, dar sunt cele mai frumoase! De la fereastra dinspre drum, încă de când eram mică-mică, de abia mă puteam sui pe scară să ajung în pod, îmi place să observ tot ce se petrece. De acolo văd norii cum se lasă peste pădure, văd vacile la păscut, turmele de oi, văd toată valea satului, văd curcubeul după ploaie, văd cel mai bine luna.Văd tot ce-i important de văzut. Și Ioana a învățat să se suie în pod, să deschidă fereastra și să facă la fel. Poate sta și-un ceas, cuminte, să observe ce și cum - ei îi place mai cu seamă când plouă tare, zgomotul e amplificat, iar pe drumul ce duce în vale, curg ”râuri”...
Anul trecut am stabilit că împărțim fereastra și că o să facem în fiecare vară fotografii de acolo, de preferință când plouă :)
Să aveți un sfârșit de săptămână cu povești frumoase! Cu drag, Mary!