luni, 28 iulie 2014

calendarul zilei - Steve Morse

Steve Morse împlinește azi 60 de ani, motiv foarte bun să ascultăm Deep Purple. Bună să vă fie săptămâna! Mary, cu drag!

vineri, 25 iulie 2014

Supă de roșii cu ardei copți și busuioc

 Simplu de făcut și foarte gustoasă, supa mea de roșii este o adaptare a rețetei ”Supă de roșii proaspete și ardei dulce, cu busuioc zdrobit și ulei de măsline”, a lui Jamie Oliver, vol. 1, seria ”Bucătarul se dezbracă... de secrete”. Am respectat în mare rețeta, dar din comoditate am mai improvizat pe ici-colo, după cum mi-e obiceiul... Așadar, aveți nevoie de:
- 6 roșii mari, coapte, de preferința nu ”de plastic”, adică cu gust de roșii, na...
- 3 ardei grași
- 6 linguri ulei de măsline
- 2 ardei iuți, fără semințe
- 4 căței de usturoi
- 4 linguri de oțet din vin roșu
- 750 ml supă de legume sau pui
- o mână bună de frunze de busuioc
- sare
- piper
 Se face așa:
 Roșiile spălate se curăță de pielițe (știți metoda: se crestează, apoi se pun 30 de secunde în apă clocotită), după care se toacă mărunt - eu, de lene, dar și pentru că adunarea noastră urăște roșiile în stare crudă, am apelat la robotul de bucătarie.
 Ardeii se coc întregi pe grătar, până se înnegresc (nu se ard!), apoi se curăță de coajă - și aici am recurs la trucuri, deoarece ”aveam pe stoc” un borcan de ardei (roșii, verzi și galbeni) copți, din grădina noastră - după care se toacă mărunt și se pun într-o cratiță cu fundul gros și antiaderent, la călit, cu 2 linguri de ulei de măsline, timp de vreo 5 minute. Pentru că n-am astfel de vas suficient de încăpător, am folosit foarte bine o oală emailată pusă pe tabla de copt ardei, că tot nu o folosisem la etapa anterioară ;) Așa, după cele 5 minute se adaugă ardeiul iute tocat mărunt, mărunt, un pic de sare, usturoiul mărunțit (fix cu presa de usturoi) și se mai lasă 5 minute. Urmează roșiile tocate, respectiv sucul meu, sare și piper (după cum vă place), 2 linguri de oțet și supa de legume/pui, fierbinte. Toată ”povestea„ fierbe preț de un sfert de ceas, timp în care ne ocupăm de busuioc. Ok, pentru că nu am avut (dar e pe listă) un mojar destul de mare pentru cantitatea de frunze, am aruncat în robotul de bucătărie „produsul verde” împreună cu un pic de sare, cele 4 linguri de ulei rămase și cele 2 linguri de oțet, obținând o pastă nu foarte fină.

 Gata. Supa s-a făcut repejor, am pus în farfurie pastă de busuioc din belșug și am îndesat, recunosc, cu poftă, cu pâine prăjită și brânză grasă, adusă de acasă, de la Suceava.
 Vă mai spun că atâta vreme cât mi-am făcut de lucru cu supa de roșii (care, în treacăt fie zis, se poate servi atât caldă, cât și rece), am pus la fiert câteva sfecle mici, roșii și dulci, așa că azi pun la cale o salată :)
Spor la gătit și s-aveți poftă!

Mary, cu drag!

joi, 24 iulie 2014

Lucruri simple

 Lufa este o specie de castravete cu un aspect neobișnuit, care este comestibil atunci când e crud și poate fi întrebuințat ca burete atunci când este pe deplin copt.

 La un moment dat am avut ideea de a cultiva și noi, la țară, planta cu pricina, dar nu am reușit, așa că am rămas la stadiul de utilizator al produsului, pe modelul... investiție minimă, beneficii maxime :)
Găsiți bureți lufa la piață, în magazinele cu produse naturiste, chiar în supermarket, vă recomand să încercați, sigur o să vă placă.
 Puteți folosi buretele lufa atât pentru îngrijirea pielii (e foarte eficient ca exfoliant cu orice cremă/gel de duș), dar și în gospodărie, la menaj - deși pare abraziv, în contactul cu apa se înmoaie, astfel încât nu zgârie nici cele mai delicate vase, curățând foarte bine. Alt avantaj al acestui burete natural este acela că este foarte rezistent, se întreține ușor prin clătire după fiecare întrebuințare și, când este cazul, spălare în mașină, la 60°, apoi uscare.

 Sursa mea de bureți lufa este iCosmetice.ro, de aproximativ doi ani magazinul se aprovizionează de la același producător, un mic fermier din zona Brăilei, așa că știu exact ce cumpăr: produs de calitate, de fabricație românească.
 Știu că am fost cam leneșă cu scrisul, dar e vacanță și nu prea am avânt, însă am adunat pe listă o mulțime de produse românești demne de recomandat, revin în curând cu noi ponturi ;)

 La bună cititre,  Mary, cu drag!

sursa foto

joi, 10 iulie 2014

note. cioburi.

dimineața întinsă până nu s-a mai putut.../
azi n-am energie nici să respir/
respir/
am băut cafea cu lapte, apă, magneziu, calciu și un B/
m-a sunat Diana, mi-e dor de ea/
ridicol, am ieșit să deschid ușa în pijamale aiurea, roz, era administratorul și cu domnul de la lumină/
zâmbea. domnul/
am fotografiat o inimă ”tipărită” pe asfalt/
era lângă roata unei mașini, bine că nu a strivit-o/
m-a văzut o fată care trecea pe stradă și când a ajuns în dreptul locului unde stătusem eu să fac fotografia, a coborât privirea să vadă ce e acolo/
cred că a zâmbit/
nu știu sigur, cred.../
am ascultat de mai multe ori un cântec misto. o să îl mai ascult/
Bubu nu mă sună des, semn că s-a obișnuit/
e bine!/
M. de la farmacie mi-a spus că arăt bine azi/
am spus da/
puteam să zic multumesc/
uneori nu spun nimic.../
am vorbit cu mulți oameni la telefon, toți se bucură să mă audă/
Nichi e cea mai veche prietenă a mea de aici, o știu din august 2000, de când m-am mutat/
o să ne vedem săptămâna viitoare/
port pentru prima dată colierul cu căluț turcoaz, de la draga de Ofelia, mulțumesc!/
durerea s-a întors în umăr/
țin tot brațul destul de aiurea și capul un pic mai într-o parte decât de obicei/
partea dreaptă/
poate o să mă duc la un concert/
mi-ar prinde bine să ies/
pe celebra mea agendă am lipit baton de cereale/
și ce dacă.../
fata din apartamentul de lângă noi a murit săptămâna trecută și gata, s-a terminat/
știam că așa va fi într-o zi/
când nu era drogată ne salutam/
da/
”door of memories
closed forevermore”/
versuri/
sună iar telefonul/
”hei, ce mai faci?”/
haha, m-am speriat iar/
cică fac ochii mari când mă sperii/
la un moment dat părea că... m-am energizat/
nu e așa/
e enervant să te sperii de sonerii și de alte o mie de lucruri/
eu mă sperii/
semn de stres, așa se zice/
mai aveam trei piersici aproape crude, la birou, le-am mâncat/
văd greșelile abia după ce public textul/
așa e mereu, trebuie să editez/
da, lacurile de unghii primite recent sunt foarte mișto, sunt hotărâtă să le încerc/
silent night/
așa e numele unui lac, are 5ml și e albastru închis (desigur) și strălucește un pic/
zâmbesc, îmi place/
așa strălucios cum e/
e bine să fii strălucitor/
cred...

luni, 7 iulie 2014

Vacanța adevărată

Decât să vă povestesc, mai bine vă arăt fotografii. Despre asta cred eu că trebuie să fie vacanțele oricărui copil: revederea cu verișorii și prietenii, joacă în aer liber, libertate deplină, bucurii mărunte, nemateriale... Așa cred că se scriu poveștile fericite, așa peste timp poți să vorbești cu bucurie despre amintiri din copilărie :)


M-am întors la București, dar Bubu a rămas să se bucure de timp liber, citit, joacă, bunătăți proaspete din grădină, pregătite de bunica.

Bine v-am regăsit, v-am adus aer proaspăt de acasă fotogarafii și povești! Să aveți o săptămână cu spor!

Mary, cu drag!