miercuri, 6 august 2014

Valsul florilor (cartea)

 Când mă întorceam din vacanță vă povesteam că am drum cu soare, muzică bună și o carte minunată de citit, promițând să revin cu detalii... Iată, despre Valsul florilor este vorba. Yasunari Kawabata este unul dintre autorii care m-au impresionat încă de la prima carte citită (Vuietul muntelui), dar acum m-a făcut să îl trec pe lista ”de recitit”.
 N-o să vă povestesc cartea, știți că nu am obiceiul acesta :), dar o să vă spun că merită să încercați cele nouă povestiri pentru că... nu seamănă cu nimic - ritmul în care alege autorul să povestească fiecare ”întâmplare” te face să trăiești la intensitate maximă momentele, iar ”risipa” de detalii te face să fii convins că așa a fost, ca și cum ai fi văzut cu ochii tăi - aceasta este senzația cu care am rămas la finalul cărții - puțini autori reușesc asta.
Cum spuneam sunt nouă povestiri, iar preferatele mele sunt ”Tăcerea” și ”O crizantemă în piatră” - de aici am ales câteva rânduri care sper să vă stârnească interesul:
” - Părul tău lung e ud. Până acolo ți s-au scurs lacrimile? Sau ți s-au scurs lacrimi și din păr?
 - Poate că s-a udat în lapovița de ieri. Sunt fericită când îl aștept pe el. Nu am de ce să plâng.
 - Și în seara asta o să ningă. Du-te repede acasă, să nu îngheți. El nu va veni nici azi.
 - Mi-a zis să îl aștept aici, așa că va veni - nu trebuie decât să aștept. Chiar dcaă m-aș duce acasă, sufletul meu ar rămâne în spatele pietrei să-l aștepte pe el. Mi-e mai cald dacă rămân aici decât dacă mi-aș despărți trupul și sufletul și aș lăsa doar sufletul să înghețe.
 - Așa îl aștepți mereu?
-  Așa mi-a spus el, să-l aștept aici în fiecare zi, și așa fac.
- Dar el nu va veni oricat l-ai aștepta. Mâinile și picioarele ți-au înghețat deja, nu-i așa? Nu mai bine plantezi o crizantemă în piatra asta și o lași pe ea să aștepte în locul tău?...”

Ar mai fi de spus că volumul a apărut la Editura Humanitas, în traducerea Corneliei Daniela Lupșă și poate fi comandat de aici.

 Lectură plăcută!

 Mary, cu drag!