sâmbătă, 28 februarie 2015

Mărţişoare, mărţişoare!



 "În preajma Mărţişorului, străzile înguste sau late din centrul oraşului se transformă într-un bazar. Un bazar imens care ne amestecă identităţile. Un bazar imens, ostenit, care înghite priviri de tot felul. Sofisticate, întunecate, superficiale, morocănoase, elaborate, primitive, goale, abătute, agitate, demne, nedemne. Trec pe lângă miile de mărţişoare fără gând şi fără elan, trec fără să vadă nimic de fapt, amânând, mereu şi mereu, cumpărarea. Asta o fac doar privirile luminoase. Puţine, care vasăzică. Caută, aleg, freamătă, se umplu de celălalt. Ele ştiu, însă, că iubirea este şi tihna cu care iei un obiect ca să-l dai în dar. Ca să te mărturiseşti. Pe tine. Şi dragostea ta. Rătăcesc, o vreme, în bucuria acestei lumini. Îmi iau acest răgaz. Mărţişoare, mărţişoare! Poveşti cu obiecte despre oameni şi iubire."

  Un text de Marina Constantinescu - de aici.

 

marți, 17 februarie 2015

Cărți de povești... cu poveste - Lir și Tibișir

  Astăzi promisesem să vă povestesc despre Lir si Tibișir - roman de aventuri de Moș Nae,  o carte absolut minunată, dar după discuții și investigații, am constatat că  nu a mai fost reeditată de foarte multă vreme, din păcate, așa ca până la sfârșitul anului sper să o pot pune intetegral pe blog, cu tot cu imagini. 
  Fiindcă sunt în mare grabă, azi doar povestea, pe scurt și câteva imagini: volumul de care am onoarea să am grijă a fost al bunicului lui Bubu și a fost primit de către acesta și sora dumnealui, în anul 1945. Cartea este din 1939 (cred, nu-s foarte sigura, mai fac investigații) și este ediția a patra, ultima aparută la noi, la Editura Universul.





Vineri veți putea citi primul capitol. Despre autor, aici.

 Mary, cu drag!

joi, 12 februarie 2015

Ce gătim când nu mai știm ce să gătim?

 Răspunsul la această întrebare este mereu același: paste sau salate. Ieri, de exemplu, a făcut mama salata ”cu ce-am găsit pe-aici” :) Bună, bună și caldă și rece, gata repede și de făcut și de mâncat.
Conține: cartofi, morcovi, țelină, ouă (toate fierte), ceapă roșie și verde, mărar, gogoșari murați, ulei, oțet, sare, piper.
 Se pot adauga măsline, alte ierburi, ardei iuți, ardei grași (cruzi sau copți), ridichi, castraveți, bucățele se șuncă, se poate renunța la țelină dacă nu vă place gustul sau la morcovi dacă vi se par prea dulci...  Mie-mi place combinația crud-fiert și pun de fiecare dată tot felul de ingrediente (cat mai multe), inclusiv spanac verde sau salată (pe care le adaug doar la final) - doar conopida și mazărea nu mă încântă, așa că le evit, în rest... liber la amestecat :)

Spor și poftă bună!

Mary, cu drag! 


luni, 9 februarie 2015

Cărți de povești, cu poveste - Til Buhoglindă

  La finele săptămânii trecute, v-am provocat (pe facebook) să recunoașteți un personaj de carte și-am promis să revin astăzi asupra subiectului. Iată, așa cum mulți dintre voi ați spus imediat, cu entuziasm, este vorba despre minunata carte Til Buhoglindă, una dintre cele mai recitite cărți ale copilăriei mele. Nu pot spune de ce îmi plăcea așa tare cartea asta, cert este că din când în când o reciteam și mă distram copios (de-atunci am rămas în minte cu expresia ”frunza frăsinelului”) :)
Îmi aduc aminte perfect ziua când am pierdut-o, am fost foarte necăjită. Eram cu ai mei la Ariniș și am uitat-o în locul în care am oprit să luăm masa, pe malul râului, apoi am adormit în mașină și nu m-am prins că nu am cartea decât după ce am ajuns aproape de casă, nu se mai putea face nimic. Am jelit o vreme și am refuzat să primesc alt exemplar, îl doream pe-al meu, doar pe acela...
  Nu intenționez să vă povestesc conținutul cărții , cei care au citit-o cunosc toate aventurile, cei care aud acum despre ea, poate sunt curioși și o caută, vă spun doar că după niște ani buni, minunatul exemplar din fotografie (știu, cam ponosit, dar n-are așa mare importanță) i-a fost dăruit lui Bubu, de niște oameni faini, când ea încă nu știa prea bine să citeasca, iar eu m-am bucurat ca și cum cartea mea s-ar fi întors înapoi. Bubu n-a citit-o căci a fost pitită, pentru că e destul de fragilă coperta, însă acum e destul de mare încât să aibă grijă cum o manevrează și destul de avizată ca să guste astfel de lectură, deci e pe listă, revin cu impresii...
  Sigur o să vă facă plăcere să revedeți câteva ilustrarii ale genialului Val Munteanu, mai am câteva cărți deosebite ilustrate de domnia sa, promit să vi le arăt!










 Am tot încercat să aflu de la prietenii care au copii dacă ei știu ce citesc copiii lor, dacă aceștia citesc doar cărți la modă acum sau dacă încearcă și lecturi clasice, dacă ei, părinții, citesc cărțile noi, dar n-am avut succes, sper ca măcar acum să vă fi stârnit... ;)

Bun, dară, am deschis rubrica, vineri vă prezint cea mai minunată carte din biblioteca noastră, o carte cu o poveste grozavă, să vedem cine recunoaște personajele.

La bună citire, Mary, cu drag!

miercuri, 4 februarie 2015

calendarul zilei - Alice Cooper

La mulți ani, Alice Cooper!

Am regăsit și testat Cheia

 Vă tot ”ameninț” de ceva vreme că vă povestesc despre produsele pe care le testez și de care sunt încântată, s-a adunat o lista luuuungă, dar iată că m-am învrednicit să fac primul pas, sper să vă fie de folos informațiile.
 Așadar, revelația anului trecut în materie de cosmetice a fost, de departe, redescoperirea produselor Cheia. Pe scurt, minunate! Din punctul meu de vedere, conteaza eficiența produsului, să nu mă tăvălesc din pricina mirosului prea puternic și a mâncărimilor (sunt alergică la diverse substanțe, Bubu are pielea extrem de sensibilă, așa ca este destul de greu să găsim ceva potrivit - de la detergent pană la cremă, șampon sau banalul săpun) și, desigur, prețul (nu-mi pică bine deloc când vine vremea să dau o sumă mare pe o sticluță de șampon care se duce instant, Bubu având păr lung și pricinos).

 Detergentul de rufe miroase demențial, a proaspăt și curat, nu lasă urmă pe rufe (am testat pe negru), curăță fără prespălare petele obișnuite de acuarele, guașe, tempera și alte asemenea..., aspect important pentru adunarea noastră atât de colorată :) Rămâne să testez spălarea de mână, pe niște eșarfe de mătase și pe fulare și căciuli din lână (am întrebat producătorul, se pot spăla astfel de lucruri fără probleme) și apoi să o dotez și pe mama cu o pungă - mereu avem dileme cu ce spălăm cuverturile și preșurile de lână, la țară și ajungem invariabil la aceeași soluție: săpunul de casă, ras și făcut fulgi.
 Săpunul hârtie, de unică folosință e foarte practic, poate fi luat în geantă, portofel, penar  și se poate utiliza oriunde, chiar și pe-afară, cu apă de la bidon - soluție salvatoare, când esti la joacă, la școală sau pe-aiurea, prin oraș. Îl folosim toți trei, ne place tare!
 Săpunul pentru copii  curăță delicat, miroase discret, face destulă spumă șiiii are forme haioase.  La Bubu nu mai e cazul, e destul de mare, dar poate fi clar asul din mânecă atunci când un copil refuză să se spele - crocodilul, iepurele sau curajosul leu vor să facă baie și treaba-i rezolvată.
 Săpunul pentru pensule este magic, am zis! Curăță bine vopseaua și lasă pensulele ca noi, chiar și dacă au stat cu vopseaua uscată o vreme - este suficient să pui apă, săpun, lași câteva minute, apoi clătești și gata. Am spălat și peria de păr și vizez niște perii de haine și una de pantofi. Singurul lucru care îmi dă bătăi de cap e faptul că nu are suport și e groaznic de alunecos - înțeleg că producătorul a rezolvat acest neajuns, acum varianta mai mare de săpun pentru pensule are și suport ecologic, din lemn.
 Săpunul pentru păr a rezolvat problema cu șamponul scump, costurile s-au redus de zece ori, dacă nu mai mult, iar rezultatul e vizibil de la prima spălare - merge bine pe păr cu firul subțire, dar cu tendințe de îngrășare, plus scalp sensibil și predispus la o dermatită seboreică. Șamponăm de două ori, clătim bine, ultima clătire fiind așa cum recomandă eticheta, cu apă călduță în care s-a adăugat un strop de oțet (de trandafiri - pe care îl fac eu, musai să vă zic, dar uite, n-apuc...).
 Săpunul pentru bărbierit este dat la testat, revin cu ”impresii”. Ce pot să spun, miroase exact ca săpunul cu care să bărbierea tata, mi-a trezit amintiri... Cred că și aici ar fi binevenit un suport.
 Piatra de alaun a fost testată pe degetele ”rase” pe răzătoarea cu ochiuri mici și apoi pe o tăietură făcută în hârtie (înfiorător de dureroasă), calmează repede și reduce iritația. Îmi doresc nespus să fie eficientă în înțepăturile de insecte, Bubu e o victimă clară de primăvara până toamna târziu, în afară de menthol și gelul cu arnică, nu funcționează nimic, am testat zeci de produse, râmâne de văzut...
 Săpunul anticelulitic este hit-ul produselor Cheia. L-am lăsat la urmă pentru că îmi place definitiv și iremediabil! Miroase a cafea proaspăt făcută, este abraziv, dar nu irită, face spumă consistentă, se clătește ușor și lasă pielea proaspătă și revigorată. Cel mai bun exfoliant și vă spun că am testat și-am tot testat, n-am reținut nimic notabil până la el, deci din punctul meu de vedere intră pe lista de produse de neînlocuit.
 Am mai folosit și săpunul cu lavandă, săpunul Rodica, pasta pentru mecanici (foarte bună la curățat cizmele de cauciuc și tălpile adidașilor), toate curăță foarte bine și au mirosuri de săpun făcut în casă (poate unii nu îl agreează, eu sunt mare fan, așa am crescut, mama încă face săpun și îl folosim cu plăcere). Retele săpunurilor vechi sunt reinventate, se folosesc tehnologii și ingrediente noi, naturale, nici vorbă de produse chimice și agresive, așa cum poate cred mulți, din pricina prostului renume cu care s-a stins Cheia în anii '90.

 Așadar, să nu mai lungesc povestea și-așa destul de lungă, RECOMAND, cu drag, produsele Cheia!  Nu uitați, aparențele pot fi înșelătoare, treceți peste eventualele prejudecăți legate de design, miros, ambalaj, nume-renume, vă asigur că veți avea o surpriză extrem de plăcută!

 Aștept cu interes să testez săpunul cu bere, pe cel cu vin și am în plan să văd și ce-i cu praful de dinți, așa că voi reveni cu siguranță asupra acestui subiect. Până atunci, aici puteți vedea toate produsele, spor la ”răsfoit„ și la cumpărături! :)

Mary, cu drag!