vineri, 17 aprilie 2015

Ce sunt pistruii și ce (ne) facem cu ei? :)

  Zilele trecute atrăgeam atenția (într-o postare pe facebook) că s-a făcut cald și stăm mult în aer liber, în bătaia soarelui și ar fi bine să ne protejam corespunzător, pentru a nu ne trezi cu arsuri solare, cât și pentru a preveni apariția ”colorării” în exces, iar cineva m-a întrebat dacă știu vreo metodă eficientă în ceea ce privește atenuarea pistruilor și petelor pigmentare. Să vă povestesc propria experiență, menționând că nu am pregătire de specialitate, ci doar m-am documentat și am încercat să văd ce funcționează în cazul meu.
anul trecut pe vremea asta :)
   Am pielea deschisă la culoare, iar dacă în copilărie mă umpleam doar de pistrui, de la o vreme pe perioada primăverii și verii, mai ales pe frunte și pe obraji, mă fac maro-teracotă și nu-mi place deloc, mai cu seamă că nici nu e uniformă culoarea, ci model ”dalmațian” :)
   Ce-s în fond și la urma urmei aceste... pete de culoare care apar și dispar după bunul plac? Sunt o pigmentare anormală a unor celule ale pielii, atât. Melanoblastele, celulele care produc melanina (”pigment organic de culoare neagră, care conține fier și sulf și care se găsește în coroidă, în păr ori în piele” - definiția din DEX), în prezența soarelui se întâmplă să o producă în exces și atunci apar pistruii, la persoanele cu piele deschisă la culoare. 
   Sunt ”n” leacuri, trucuri și ponturi, de la zemuri și sucuri diverse, despre care zău că nu știu dacă funcționează, nu am nervi să testez, până la tratamente complicate cu laser, crioterapie și altele,  dar fiind doar chestiune de estetică, nicicum o problemă de sănătate, mă gândesc că ”intervenția” asupra pistruilor și petelor pigmentare trebuie să fie una blândă, neinvazivă.
   Așadar, unicul ”truc” este acesta: ziua nu ies din casă ”necremuită” cu un produs (ulei, cremă, lapte) cu factor de protecție 50, iar seara, după ce-mi curăț fața, aplic un produs special pentru depigmantare. Zi de zi, zi de zi, numai așa obțin rezultate. În zona ochilor, indispensabili sunt ochelarii de soare - în 99% din fotografiile mele de vară, sunt cu ochelari :)
Am folosit  și am fost mulțumită de un gel Eucerin cu FPS 50 (totuși mi s-a părut cam scump pentru  pentru cantitatea de 150 ml - cam 55-60 lei), o cremă pentru copii de la Sanosan, tot cu factor 50+, dar doar pentru protecția de peste zi, însă când situația era ”disperată”, am început să folosesc gama Efelidal, de la Favisan.

loțiunea
crema

Rezultatele se văd relativ repede, însă și eu sunt conștiincioasă, așa că nu garantez că dacă aplici crema când și când și mai uiți dimineața să dai cu cremă cu factor de protecție (aici mă tot sucesc, încă nu am găsit crema perfectă de vară pentru tenul meu, testez în continuare până mi se arată...) vei fi alb ca laptele :) Am combinat loțiunea cu crema, mai ales că loțiunea se aplică foarte ușor și e plăcută, crema fiind un pic prea consistentă pentru tenul meu - merge bine când peste zi e vânt și soare și pielea se usucă, însă când e foarte cald, parcă loțiunea e mai ok.
La fel, alt produs minunat este loțiunea pentru îndepăratarea petelor pigmentare, de la Tis Farmaceutic. E musai să reîncep să o folosesc, e ieftină și eficientă!
Tot de la Tis am mai folosit o mască de albire, mi-a plăcut, dar uneori nu am destulă răbdare să stau jumătate de oră cu ea pe față și mă bate gândul să încerc uleiul de morcov (în ultima vreme am o fixație pentru uleiuri naturale, le folosesc din ce în ce mai des în detrimentul altor produse cosmetice - e un capitol pe care îmi propun să îl tratez pe larg).

   Hai că m-am întins cu povestea, sper să nu vă fi plictisit, dar ideea e că nu există produse-minune sau metode perfecte, exact ca și în cazul curelor de slăbire, totul ține de cât de constant ești și de hotărât - vă mai aduceți aminte povestea cu cea mai eficientă și sănătoasă cură de slăbire (manânc orice, dar în cantităte mică, de trei ori pe zi, adaug mișcare zilnică și reusesc să dau jos fără probleme cele câteva kilograme pe care le pun inevitabil iarna), așadar dacă aveți probleme cu ”culorile”, luați-o metodic, cu răbdare și sigur obțineți rezultate bune. Nu se va întâmpla peste noapte, dar după vreo două săptămâni eu am vazut progrese vizibile. Succes!

Alte produse din această categorie găsiți aici, cu descrieri destul de amănunțite, sper să vă fie de ajutor!

Mary, cu drag!

joi, 16 aprilie 2015

Ilustrată de vacanță

 Sper ca ați avut sărbători frumoase, ale noastre au fost! :) Ne-am odihnit, am reluat mersul pe role, am fost la film (vă povestesc, e un film fain), ne-am plimbat mult și am făcut cumpărături ”de sezon” - role noi, teniși, pantofi, pălărie de soare, șosete colorate, străchinuțe de Horezu, cutii de tabă, chestii de-astea de la care nu ne putem abține ;)
Mai sunt câteva zile de vacanță, vom profita din plin, ceea ce vă doresc și vouă!

Mary, cu drag!

joi, 9 aprilie 2015

Ouăle de Paşti

foto Bubu
   Pentru că tradiţia spune că în Joia Mare se vopsesc ouăle de Paşti, până să vă arăt cum au ieșit ouăle roșii din acest an, m-am gândit că ar fi potrivit să reiau un material de pe blogul vechi despre acest frumos şi important simbol pascal, oul.
    Încă din antichitate ouăle au fost asociate cu începutul vieţii, cu creaţia. Astfel, legendele vechi sumeriene povestesc despre Oul Începutului din care a luat fiinţă lumea. Mitul hindus al Oului cosmic susţine că lumea s-a dezvoltat dintr-un ou care stătuse o vreme în stare latentă apoi s-a crăpat în două şi astfel s-au format cerul şi pământul. Un mit chinez al creaţiunii spune că iniţial lumea arăta ca un ou, dar după câteva mii de ani partea mai uşoară (albuşul) s-a ridicat şi a devenit cer, iar partea mai grea s-a scufundat şi a devenit pământ. Oul este de departe preferat în legende dacă este vorba de naşterea râurilor şi mărilor, soarelui egiptean, RA, şi dragonilor care, desigur, ieşeau din ouă gigantice.
      S-au descopetit ouă în multe morminte antice, iar explicaţia specialiştilor a fost aceea că ouăle aveau funcţia simbolică de a începe o nouă viaţă după moarte.
      Încă din vremea romanilor, ouă vopsite se ofereau în dar la sărbătorile de primăvară - se crede că la originea acestui obicei stă o întâmplare pe care a trăit-o împăratul Septimiu Sever, care a găsit în dimineaţa naşterii fiului său un ou roşu în grădina palatului.
ca pe la noi
   În Europa de Sud, obiceiul de a oferi ouă vopsite în dimineaţa de Paşti a apărut abia prin secolul al IV- lea, în Egipt se menţionează acest obicei la începutul secolului al XI-lea, iar în Franţa şi Germania mult mai târziu, abia prin secolul al XII-lea.
Dacă oamenii de rând vopseau ouăle folosind metode simple, bazate pe extragerea pigmentului din diverse plante, nobilii îşi permiteau să angajeze artişti renumiţi ai vremii pentru a transforma ouăle în adevărate opere de artă. Astfel au rămas adevărate bijuterii din epoca Renaşterii când ouăle erau placate adesea cu metale şi pietre preţioase sau ascundeau în interior de la parfumuri la bijuterii.

sursa foto
Cele mai celebre ouă oferite de Paşti sunt ouăle Fabergé, care deşi au rămas în istorie ca o tradiţie a caselor regale ruse, întâi au fost oferite de către Ludovic al XIV- lea apropiaţilor săi. De-a lungul vremii aceste fabuloase bijuterii au avut o istorie destul de zbuciumată şi ineresantă, voi relua subiectul, mai cu seamă că vrea și Bubu să îi povestesc :)
   Azi tradiţia ouălor vopsite sau împodobite este comună tuturor ţărilor creştine, obiceiul cunoscând mici diferenţe de la ţară la ţară. Astfel în Europa Centrală ouăle sunt aduse de Iepuraş (alt simbol foarte îndrăgit), în unele ţări, copiii pregătesc cuiburi din iarbă şi flori pentru ca Iepurele Alb, vestitorul primăverii, să aibă unde lăsa ouăle. În alte locuri, la Tirol de exemplu, ouăle de Paşti sunt aduse de niște bobocei de raţă sau puişori de găină. În Suedia, cucul ascunde ouăle printe florile din grădină, iar în Westfalia o vulpe simpatică are această misiune.
 În Germania, berzele se întorc din ţările calde în preajma sărbătorilor şi aduc cu ele ouăle, în Finlanda spiriduşii şi vrăjitoarele cumsecade aduc ouă şi daruri copiilor ascultători, iar în Canada puişorul de găină este cel care se ocupă de adusul ouălor.
În Franţa începând cu Joia Mare nu mai bat clopotele bisericilor până în seara de Înviere, iar legenda spune că în acest timp clopotele se duc la Roma pentru a fi binecuvântate de către Papă, iar de acolo se întorc cu ouă roşii şi figurine din ciocolată pe care le seamănă prin iarbă pentru a fi găsite de copilași.
În Polonia ouăle vopsite se aşează în ziua de Paşti în mijlocul mesei după ce au fost sfinţite, iar în Grecia ouăle colorate se coc în colăcei şi se servesc aşa. În Ucraina se scriu urări pe fiecare ou, iar în Rusia oamenii se duc la cimitir şi lasă ouă vopsite pe mormintele celor dragi ca simbol al vieţii de după trecerea în lumea drepţilor.
   
Şi la noi există o tradiţie minunată a ouălor vopsite simplu sau încondeiate cu meșteșug, diferă de la zonă la zonă, dar se regăsește peste tot.
sursa foto
De exemplu în Bucovina este obiceiul ca duminică dimineața, copiii să se spele pe mâini şi pe faţă într-un vas cu apă proaspătă de la fântână în care se pune un ou roşu şi un bănuţ de argint, astfel de spune că micuţii vor fi sănătoşi ca oul şi plini de noroc tot anul. În Gorj, după noaptea de Înviere, când se pleacă de la slujbă, oamenii se opresc în poarta bisericii şi ciocnesc un ou cu preotul şi beau un pahar de vin cu gospodarii adunaţi acolo. Prin Ardeal, capul familiei împarte câte un ou sfinţit celor prezenți în casă şi numai după ce sunt ciocnite ouăle se poate începe masa de Paşti.
treditional și... modern :)
   În copilărie cel mai amuzant lucru mi se părea să lustruiesc ouăle cu o bucată de slănină, să le așez frumos, de mai multe ori pe zi, ba pe un platou, ba în coșuleț. Nu-mi plăceau ouăle fierte, deci scopul era să le păstrăm așa. De obicei se spărgeau în timp ce le tot aranjam și se lăsa cu lacrimi și cu promisiunea fermă că ”la anul nu mai fac”.  Evident, în fiecare an o luam de la capăt, participând frenetic la operatiunea vopsirii, ungându-mă pe mâini până la coate, lustruind și ciobind majoritatea ouălor... Mama se necăjea, dar tata era foarte îngăduitor și tot timpul spunea că-i mai important că le-am vopsit cu drag și că atâta vreme cât am participat cu bucurie la pregătiri și cu intenții bune, nimic nu trebuie să strice momentul. În fond, asa cred și eu, simbolurile sunt simboluri și contează tare cu ce gând abordezi toată chestiunea. Sărbătorile, vechi sau moderne, religioase sau nu, sunt despre iubire, despre liniște, despre oameni dragi, despre dorință de bun și bine, despre lumină în toate felurile.

    Spor să aveți!

    Mary, cu drag!
   

miercuri, 8 aprilie 2015

miercuri, 1 aprilie 2015

Martie, la final

cu pomi înfloriți

motan leneș alimentându-se cu energie solară

salcie înverzită

nu-mă-uita

cer senin cu magnolii
Zile frumoase!

Mary, cu drag!