marți, 21 iulie 2015

Suceava - o scurtă vizită

   Mă căznesc să scriu despre tura dată la Suceava încă de când m-am reîntors la București, n-am avut pornire. De fapt am avut, dar am zis că sunt sub impresia foarte neplăcută a momentului, așa că am stat să se mai așeze gândurile. Mai bine scriam atunci, acum e și mai rău, după ce s-au așezat (ele, gândurile)...
   În fine, dat fiind că merg în fiecare vară acolo, nu pot spune că a fost chiar o surpriză să găsesc orașul ca după bombardament, murdar, cu spații verzi lăsate în bălării înalte cât omul, cu gunoi depozitat cam peste tot și alte asemenea lucruri, dar parcă așa ca acum, n-a fost niciodata, zău! Și n-am fost decât în zona centrală. Adică fix acolo unde ajunge și turistul, vizitatorul, musafirul...
   Unii mi-au reproșat că nu văd decât părțile negative, că se întâmplă și lucruri frumoase în oraș, că e minunat în zona comercială (adica în mall-uri), de parcă cei ce stau două zile în oraș, fix pentru cumpărături la mall sau hipermarket vin.
  Într-un oraș așa de mare, care are în spate asemenea istorie, în care oamenii pretind a fi cei mai gospodari, cei mai ospitalieri (și așa și e până la un punct), să găsești totul îngropat în beton și borduri, să nu ai pe unde să calci fără să dai într-o groapă, să te duci în mijlocul târgului să vezi vechea Curte Domnească și să te atace dulăii cât poneii, e rușinos!  După o plimbare aventuroasă în zona Casei de Cultură, parc central, piață, Curtea Domnească, Muzeul de Istorie (aflat în reconstrucție), am abandonat orice idee de a merge pe jos până la Cetate. Deși în ziua aceea se prea poate să fi fost ok drumul până acolo, căci numai ce "descălecase" președintele, să se întâlnească cu cel al Moldovei și fusele spălată (ostentativ) strada, tocmai pentru a face impresie bună... Știu, sunt răutăcioasă, dar nu mă pot abține, pentru că pare-se nu mai contrază cum sunt lucrurile de fapt, ci cum le prezentăm, ca să pară că-s minunate. În zonă, și nu vorbesc doar de oraș, ci și de împrejurimi, prostul-gust e la el acasă (vă amintiți oul gigant a lui Flutur? sunt zeci de asemena ”simboluri”), nici vorbă de zonă turistică de interes național, cum ar vrea să pară sau cum ne este prezentată cu talent pe bloguri sau pe diverse pagini de facebook. Și drumul până la Suceava e un calvar, încă de la intrare în județ. Nu știu cum o fi în rest, dar dacă îți trece prin cap să o iei pe ruta Fîlticeni-Suceava, e vai de steaua ta, de 15 ani, de când am plecat de-acolo, drumul ăla e veșnic în reabilitare și tot praf e. Dar ce zic eu ”praf”, asta ar fi bine, e moloz și unde nu-i moloz, e crater, și tot așa...
Dar să nu spuneți că-s vorbe fără temei, iată câteva fotografii din orașul reședință de județ:
veșnicul șantier - așa l-am lasat acum 15 ani

esplanada Casei de Cultură - beton și terase pustii

blocul turn înclinat și ieșirile de la parcarea subterană

spatii comerciale abandonate - plin Centrul...

”trotuarul” din zona Librariei Eminescu - fosta Casa Cărții

centru - Piața Mare

Biserica Sf. Dumitru

turnul clopotniței  - ”consolidat” cu un munte de moloz

același turn, în restaurere de un deceniu


Curtea Domnească

Curtea Domnească - partea dinspre Scoala de Muzică

Curtea Domnească

Daca doriți să închiriați... de la Cavalerii Cruciați

Centru - spatele stației de autobuz

aceeași zonă, într-o altă lumină - cea clară

”spații verzi” - centru, spatele stației de autobuz

stațiile de autobuz sunt cartea de vizită a orașului - iată un exemplu

trepte
  Acestea sunt ”ilustratele” din orașul-emblemă al Bucovinei, foarte departe de cele pe care ni le arată oamenii locului. Desigur că sunt și clădiri sau obiective turistice frumoase, și oameni gospodari, că se întâmplă și lucruri de bine, doar că lipsa de preocupare a autorităților locale (de ani de zile, nu de acum...), se vede, ca să nu zic sare în ochi, în clipa în care ajungi în oraș.  Impactul e năucitor, chiar și pentru un om care a crescut acolo și se întoarce an de an.
  Peste câteva săptămâni ajung iar la Suceava și voi avea asupra-mi și aparatul foto (aceste fotografii au fost facute cu telefonul), așa că voi reveni cu noi imagini - voi încerca să vă arăt și ”ceva frumos”, că tot am primit multe reproșuri că îmi vorbesc de rău locul de baștină :)

  Închei cu o vorbă des auzită în copilărie, când venea vorba despre lucruri făcute cu bună știință de mântuială: ”văruit pe necârpit,  bogdapróste c-am gătit!...”  Vorba asta ilustrează cel mai bine situația reală, nu ceea ce vedem in pliante publicitare sau pe pagini turistice.
  Dacă mergeți in zonă, e bine să aveți nervii la voi, să fiți informați, să vă faceți un plan bun, să aveți o mașină de teren și să nu aveți așteptări, cu puțin noroc, puteți avea și surprize plăcute, ceea ce vă doresc din suflet! :)

  La bună citire și vacanță plăcută!

   Mary, cu drag!