marți, 22 noiembrie 2016

Despre cărți, citit și nu numai...


   De ce nu e deloc atractivă programa școlară (în cazul nostru pentru clasa a VII a, dar și în celelalte clase a fost la fel)? Pentru că iată ce cărți i se par interesante unui copil de 13 ani - astea erau grămadă azi lângă pat, la îndemână :) 



  Din Apolodor citește și recită de plăcere,Tom Sawyer recitește la întâmplare, ca să se distreze, Manga e de bază în epoca asta, e marea ei pasiune, nu știu câte cărți în care se arată pas cu pas cum se realizează aceste desene are, integrala Maus a citit-o, dar vrea să o ia de la capăt, e mai mare acum, i-am mai explicat una-alta, e o carte foarte grea, acum sigur va înțelege mai bine faptele, Leonardo nu știu de ce se află în grupul acesta de cărți puse la îndemână, dar probabil are ea o explicație  La asta adăugați Orașul pustiu (a doua carte din seria Miss Pergrine) care e aproape gata de citit. Urmează Biblioteca Sufletelor, a treia carte din aceeași serie, dar nu prea are vreme, că vine peste ea programa, din care nu a citit anul ăsta decât ce a fost ca lecție în manual. Astă-vară a citit tot ce era pe lista de lecturi recomandate, dar neobligatorii - muuult mai interesante și mai potrivite vârstei și timpurilor în care trăim (cele obligatorii mă deprimă pe mine, sincer, apoi pe un copil de vărsta ei).
  În lumina acestor fapte, Monastirea Argeșului, Noaptea Sfântului Andrii, Iapa lui Vodă, Moartea lui Castor, Budulea Taichii, Florin scrie un roman (al lui Cărtărescu, aproape cât pe ce, dar n-a fost să fie, laureat al premiului Nobel) și altele asemenea cred că nu au nici cea mai mică șansă...
  Acum nu spun că Maus (pentru cine nu știe, este un roman grafic ce tratează subiectul Holocaustului) ar trebui inclus în programă sau ca la desen să aibă măcar o oră în care să li se vorbească despre noile modalități de a desena (instrumente, vopsele, suporturi grafice), dar mă gândesc că poate ar fi mai nimerit ca programa să nu rămână zeci de ani înțepenită în aceleași și aceleași norme rigide, pline de informații de mult depășite și cerințe absurde. O fi adunarea noastră ciudată, o fi copilul ciudat, nu știu, dar tind să cred că nu chiar, atâta vreme cât profesorii și părinții se plâng că ”nu mai citesc copiii”, iar al nostru citește cu patimă, numai să aibă un pic de timp și să i se dea șansa să parcurgă fel de fel de lecturi, să aleagă ce i se potrivește sau nu, ce îi place sau nu. În aceeași măsură poți argumenta pe orice operă, dacă știi teoria, la fel, poți caracteriza un personaj și tot așa... Obligativitatea asta de a citi neapărat ceva anume, mi se pare principalul motiv pentru care copiii nu citesc, îi dezarmează lista de lecturi (multe și în mare parte mediocre, ca să nu spun proaste). Asta la limba și literatura română, dar așa e și la TIC, de exemplu, învață lucruri care nu mai au aplicabilitate de ani buni. Și la muzică e întocmai, ba chiar mai de speriat, se face teorie muzicală în draci (în ideea în care cine are de studiat are nevoie de zeci de ore pe lună, nu de 4) și cultură muzicală deloc, dar deloc. În fine, se aplică programa mecanic, foarte mulți profesori au mai puține cunoștințe decat elevii lor, educația înseamnă a face demonstrație că elevul nu știe destul, de aceea rezultatele sunt pe măsură. Sper doar să avem nervi și resurse să ne vedem de drumul nostru, iar copilul să poată face și ce îi place, nu doar ce ”trebuie”.
  De unde plecasem? De la cărți. Aveți copii? Copiii voștri citesc? Ce citesc copiii voștri? Am mai încercat acum ceva vreme să aflu, poate acum am mai mult noroc   

  Că tot vin sărbătorile, poate o rog pe Bubu să-mi spună câteva volume care i-au plăcut, să vă povestesc despre ele, cărțile sunt cadouri minunate!