vineri, 13 ianuarie 2017

De colorat

 După cum știți, sunt pasionată de colorat, asta poate și pentru că nu am absolut deloc talent la desen, așa că am tot ce-mi trebuie pentru ”a presta” această relaxantă activitate :) A Uneori desenează Bubu și colorez eu, alteori prefer cărțile de colorat, am multe dar astea două sunt preferatele mele: prima este cumpărată recent, este absolut mi-nu-na-tă, cu planșe pline de detalii, ceea ce te solicită un pic la îndemânare și mai ales răbdare.
 Nu am apucat să colorez decât o pagină, pe care trebuie s-o mai finisez, căci n-am avut destulă știință în a folosi culorile acuarelabile, dar acum am testat și m-am dumirit cât de cât.
Cartea a apărut la Editura Corint și o puteți comanda chiar de aici, eu am cumpărat-o dintr-o librărie pentru că era înaintea Crăciunului, era nebunie cu livrările și nu am avut răbdare...   Singurul minus al cărții este faptul că planșele sunt față-verso, așa că nu poți detașa ce ai lucrat, să faci cadou, de exemplu, cum e la alte cărți, în rest hârtia e ok, se poate colora cu orice, de la creioane colorate, la creioane cerate, carioci sau vopsele.

 A doua carte despre care vreau să vă povestesc este deținută împreună cu Bubu - de fapt a a ei, dar dacă simt nevoia să mă exprim pot colora și eu  


 Este o carte apărută la Editura Publica, conține 119 planșe de colorat ce se pot detașa și înrăma. Foarte interesantă selecția, te provoacă să schimbi cum ai chef lucrări mai mult sau mai puțin celebre sau poate să încerci să desenezi tu ceva, plecând de la ideea unui artist. Aici a colorat Bubu, a folosit carioci, dar nu e o idee prea bună pentru că se cam văd pe partea cealaltă, deși hârtia e bunicică. Pentru siguranță, folosim un carton pus sub pagina de colorat. Minusul ar fi prețul un pic mai ridicat, dar ținând cont că sunt atât de multe planșe, merită.
 Pe pagina editurii nu mai e de găsit, dar este în librării și pe online peste tot, eu am cumpărat-o la începutul anului trecut, la o promoție, de pe Libris.

Sper că v-am stârnit interesul pentru aceste cărți și pentru colorat! Mai am ponturi despre suporturi grozave pe care se poate colora oriunde, dar până mă mobilizez să povestesc despre asta, spor la orice treburi artistice întreprindeți!;)

miercuri, 11 ianuarie 2017

Prieteni buni, de 8 ani

 La începutul lunii ianuarie, anul 2008, după niște evenimente, care m-au ținut pe drumuri, m-au solicitat printre altele și fizic, am luat hotărârea că îmi iau bocanci serioși, nu mai umblu în încălțăminte care alunecă, ia apă sau care se uzează după un sezon. Aparent treaba părea simplă, dar n-a fost așa, că am găsit greu mărime mică, tot ce era cât de cât rezonabil ca preț, nici vorbă de 36-le meu, ci de la 38 în sus...
În fine, după căutări, am ajuns în zona Armenească, la un magazin cu articole sportive, de unde mi-am cumpărat, cu un grămădoi de bani, mi s-a părut mie la vremea aia, bocancii aici de față - și când zic asta, mă refer la faptul că azi sunt încălțată cu ei și arată aproape ca atunci când i-am cumpărat. Cum frumoși n-au fost niciodată, singurul aspect care a suferit modificări în atâția ani de purtat, e faptul că parcă nu mai sunt chiar atât de impermeabili, pe ici-colo apa trece un pic de primul strat, se simte umezeala, dar nu ajunge în interior.
 Să ne-nțelegem, nu i-am purtat în condiții de dezastru natural, ci în fiecare iarnă în oraș și când a fost cazul să fie vreme rea sau am avut de umblat mult, i-am purtat și toamna și primăvara, pe noroi, la țară sau pe coclauri. Sunt marca Lytos și sunt cele mai bune încălțări cu care am mers vreodată. La primele ture cu ei, mi s-au părut un pic cam rigizi și pentru că nu am știut ce șosete să pun, m-au ros nițel, dar după ce m-am prins că trebuie o șosetă subțire, din bumbac și una lejeră din lână, fiindu-mi cu jumătate de număr mai mari, s-au rezolvat toate ”dramele”. Pot sta în ei și o zi întreagă, nu mă dor picioarele, nu simt spatele și nici articulațiile (aproape toate defecte, în cazul meu). Ca idee, anul trecut, când am avut o perioadă în care ieșeam din casă la 8 dimineața și mai intram la 21, cu drumuri pe jos și stat cu orele în picioare, am umblat numai cu ei, mai puțin într-o zi, când de lene să nu mă leg la șireturi, am pus cizmele, iar seara abia mă târam spre casă cu genunchiul praf și cu dureri în zona lombară.
 Ce vreau să zic, dacă merită investit în materie de haine, încălțăminte, nu merită decât în articole de felul acesta, care te țin ani și care fac toți banii. Să zicem că au costat 300 de lei, deși nu au costat atât, în 8 ani înseamnă că mai puțin de 40 de lei pe an, cam cât o pereche de papuci de casă :) N-o să renunț niciodată la ei, chiar dacă n-or să mai fie buni de iarnă, îi trec la anotimpuri mai blânde și tot îi port, am zis! <3
 La fel pot spune și despre  geaca minunată, Everest, pe care o port cam tot de atâția ani - a fost luată la reducere pentru că nu mai avea glugă și pentru că avea un mic defect pe mânecă, nu de mine, ci de o prietenă, pentru copilul care nu a vrut să o poarte decât un an pentru că era de un negru mat și nu era frumoasă. Eu am primit-o cadou, dar oricât ar fi costat, și-a scos înzecit banii. Nu o port decât când e foarte frig, nu că nu îmi place, o iubesc!, ci pentru că mor de cald în ea.
 Acestea fiind zise, nu mai dați banii pe toate tâmpeniile doar pentru aspect sau pentru că e sezonul reducerilor, ci căutați ceva cu adevărat util, de calitate și folositor pe termen lung.
 Bocanci ca ai mei se găsesc aici, loc de unde am luat și imaginea, dar ideal ar fi să probați sau să vă asigurați că puteți returna produsul dacă nu vi se potrivește.
 Pentru că am văzut multă lume îmbrăcată aiurea, pe ”urgia” asta, poate ar trebui să dezvolt subiectul și să vă povestesc de ce nu am eu probleme cu frigul, cum mă îmbrac, ce fac și mai ales ce nu fac, de mi se pare iarna un anotimp atât de frumos și sunt entuziasmată când masele se tânguiesc că e prăpăd. Dacă am vreme, revin asupra subiectului, până atunci, hai afară, la zăpadă! :D